Oprescu, Bucurestiul şi recordurile

Convinşi fiind că am rezolvat toate problemele strinhente ale Bucureştiului, ne oferim puţintică relaxare şi ne apucăm să promovăm orasul băgându-l în Guiness Book.

Vrem să obţinem recordul la numărul de Moşi Crăciuni care împart simultan cadouri. 4000 Bucureşti vs 3.618 Taipei.

Vrem să obţinem recordul la lungimea cârnatului, depăşind Serbia care obţinuse 2.020m.

Vrem să obţinem recordul la lungimea unui tort, depăşind Sydney care obţinuse 120m.

Toate bune şi frumoase. A depăşi un record nu e mare scofală. Nici important, nici foarte interesant.

Evident, nu e nici un lucru rău. Se va crea ceva animaţie cu Moş Crăciunii şi cârnatul, se va înviora puţin atmosfera de sărbători.

Ce vreau eu să spun este că suntem deţinătorii unor recorduri mai puţin fericite, recorduri legate de poluare, recorduri legate de trafic, recorduri legate de cutiile de chibrituri în care trăim, recorduri legate procentajul spaţiilor verzi şi alte recorduri.

Dacă vrem să fim primar deştept, cinstit şi corect, mai bine nu mai ascundem adevărurile nasoale sub un pospai de steguleţe, beculeţe, spectacole, palmieri, recorduri, etc şi ne suflecăm frumos mânecuţele şi ne apucăm de treabă.

Pasajul Universităţii inaugurat luni

Primarele Oprescu va inaugura luni marea realizare (că altele nu prea am văzut) videano-opresciană, aşa cum trebuie cu surle, trâmbiţe şi ceva ziare şi posturi teve.

Măreţul pasaj ne aduce şi ceva beneficii "un spaţiu pentru poliţie, un punct tehnic, grup sanitar şi vom organiza un punct de prim ajutor".

Pe ce am dat noi, bucureştenii 6 milioane de euro? Pe un spaţiu steril, rece, fără personalitate, fără haz. Până şi jegul care era înainte avea personalitatea lui. Acum avem un spaţiu mort, la fel de sexy ca o hală de uzină sau un fast-food gol.

Dacă tot am cheltuit o grămadă de bani, puteam face ce mai şic: nişte cafenele, nişte anticariate, ceva care să învie atmosfera. Poate nu chiar un spaţiu rupt din Paris dar nici nişte marmură, gresie şi metal aruncate aiurea.