Balada lui Emil cel Mic

Pe o stânca neagra, într-un vechi satuc,
chiar într-o casuta, lânga un patuc,
plânge si suspina o batrâna mica,
care are fiul cât un pustiulica.
Caci la guvernare fiul ei iubit
a plecat aseara si n-a mai venit.
Celularul suna noaptea jumatate.
Nu-i semnal, si totusi: – Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit.
Sun din Capitala, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Capi­tan e dânsu’, e ca la armata.
Mica mea ostire fuge sfarâmata.
Vine criza, foamea, oamenii ma-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

– Ce spui tu, straine? Emil e departe,
cica de Basescu nu se mai desparte.
Am crezut ca-i gluma, dar era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De esti tu acela, nu-ti sunt mama eu!
Lasa-ma cu Zeus, finca omul chel
se joaca cu tine cum do­reste el.
Te-a numit pe tine dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, asculta-l pe mos:
dupa tine vine Leana lu’ Cocos.
Du-te la Ba­sescu, fa-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’, sa te-ntorci la Cluj!

din Caţavencu care a preluat-o şi el de pe net.

Poezii pentru Moş Crăciun

Vi le spun acum, să aveţi timp să le învăţaţi până vine Moşul.

Iarna

A venit iarna cu gerul,
S-a zburlit pe pulă părul.
Şi pe pizdă tot aşa,
O să fie iarnă grea!

Moş Crăciun

Moş Crăciun cu plete dalbe,
A venit de prin nămeţi,
Şi-a adus în vârful pulii
Un borcan de castraveţi.

Steluţa

Steluţa cea de sus
Oare ce-a avut de spus?
Socialismul, spune ea,
Se clădeşte-n ţara mea!

Ultima poezie m-a învăţat tata înainte de '89 s-o spun, ca să facă mişto. Şi la maică-mea la serviciu mă miram de ce se uită toţi ca mâţa-n calendar la mine că doar spusesem poezioară.

Balada senseilor

Vine cam așa:

Balada senseilor

Motto:

"Despre partea cu cafteala
Zi să-nnebuneşti:
Că eşti Sifu în Craiova
Şi eu sensei la Piteşti."



S-a deschis un dojo iar,
Pentru apărare.
Şi în faţă-un armăsar,
Stă cu pula-n soare.

Un kohai e trist acum.
I-a căzut săracul,
Într-o balegă din drum,
Ditamai nunchakul.

Buni prieteni doi sensei,
Neavând vreo treabă,
Stau în gi în fata clasei
Şi şi-o iau la labă.

Un sempai aruncă-n jur,
Pumnul în sfârlează,
I-a intrat katana-n cur
Şi îl cam jenează.

Un Sifu pe ganduri dus,
Singur cuc bastardul,
Şi-a săltat un crac în sus
Şi stropeşte gardul.

Alt sensei la randevu,
Cu o gheişă slută,
Îi explică cum că nu
Poate s-o mai fută.

Pentru că zburând pe cer
Într-o zi cu ploaie,
Veni un helicopter
Şi-l lovi la coaie.

Un ninja suit în pom
Plânge cu suspine.
S-a căcat pe el în somn
Şi îi e ruşine.

Mâncând orez doi shaolini,
Mândri ca păunul,
Se-antrenează la băşini
Şi le prind cu pumnul.

Doi sensei se ceartă-n van,
Pentru o doctrină,
Iar shihanul tot shihan:
Trage o băşină.

O geiko în pridvor,
Plănge amar şi-i tristă,
De sensei îi este dor
Şi-o mănâncă-n pizdă.


Am scris o parodie după o parodie. Varianta originala îi aparține lui Topârceanu.
De dedicat le-o dedic din inimă tuturor mcdojoiștilor, fie ei sensei, shihani, sempai, sifu, etc.