Să-mi iau un brad de plastic?

Nevăr! Ca să stau lângă el şi să zbier:

O brad frumos, o brad frumos
Cu cetina de plastic.

Să încurajez prostul gust? Să fiu mitocan? Să pun poze cu el pe net ca să zică lumea "ia uite ce cocalar"? Mai ales că n-am nici acareturile necesare pentru a se asorta bradul cu ele?

Dacă aveam bibelouri cu ciobănaşi şi pescari, parchet de plastic, icoană de plastic cu leduri, probabil că-mi luam şi brad de plastic. Şi probabil că-mi luam şaorma în loc de sarmale şi caltaboşi. Şi beam pepsi cu vin la masa de Crăciun.

Mulţi nu recunosc că de fapt le e lene să cureţe acele de brad căzute pe jos, că le e lene să umble după brad, că se cacă pe ei pentru câţiva zeci de lei, că au prost gust şi o ţin sus şi tare că "ei este ecologişti".

Hai să vedem cum este cu ecologia:

-ne plângem că sunt foarte multe deşeuri de plastic, în schimb le încurajăm apariţia

-căutăm surse de energie regenerabile în schimb consumăm petrol ca să fabricăm brazi

-urlăm că se taie pădurile ca să ne asigure nouă brazii de Crăciun: se taie o pulă. Brazii de Crăciun sunt special plantaţi în pepiniere. Dacă nu s-ar tăia brazi de Crăciun nici nu s-ar planta. Cei 60 milioane de brazi de Crăciun care ajung anual în casele europenilor produc ceva oxigen până ajung la vârsta de 7-10 ani când sunt tăiaţi

Cum zicea şi Hipopotamul bradul de plastic este bun doar pentru a fi decor tematic pentru pozele de pe hi5 să vadă prinţesele şi băieţii adevăraţi cum te-ai umplut tu de spiritul Crăciunului.

Hai să-l fac de râs

Foaie verde de mărar,
Cine este cocalar?



de la Visurât

Câteva chestii de Crăciun

Întâi Moş Crăciun care a fost surprins de ziariştii de la Can-Can:











Apoi fotografiat de un necunoscut:


Aşa că nu e de mirare că au apărut bancuri cu Moş Crăciun:

Dacă tot nu ştiţi să-i spuneţi o poezie, că deh sunteţi prea modernişti şi cine mai pune mâna pe cărţi în era digitală, măcar un banc să-i spuneţi când vine:

Chiar înainte de Crăciun, un politician cinstit, un avocat binevoitor şi Moş Crăciun se aflau în liftul unui hotel foarte select.
Înainte ca uşa să se deschidă observa o bancnota de o suta de euro care zăcea pe jos.
Care dintre cei trei credeţi o ridică??
Moş Crăciun, desigur, ceilalţi doi nici nu există!



Intră Moş Crăciun pe horn şi vede o tipă superbă care dormea goală pe pat! Şi i se scoală ditamai puloiul moşului!

-Măi să fie! Dacă o fut pe asta mă bate Dumnezeu! Dacă nu, nu mai pot ieşi pe horn!




Cică era Moş Crăciun la o serbare şi împărţea cadouri. Vine rândul unei fetiţe drăgălaşe şi mititică tare.
Moşul:
-Uite fetiţă drăgălaşă dacă îmi spui o poezie îţi dau din sacul ăsta mare o jucărie mică.
La care fetiţa drăgălaşă:
-Dar, dacă-ţi sug pulaa îmi dai tot sacul?




Moş Crăciun vine la copiii din Somalia:
- De ce sunteţi chiar aşa de slabi, dragii Moşului?
- Pai dacă nu mâncăm...
- Cine nu mănâncă, nu primeşte cadouri!



După o zi criminală, în care lui Moş Crăciun toate i-au mers prost (s-au îimbolnăvit 4 pitici, 3 reni s-au rătăcit în pădure, sania s-a rupt, a rămas fără băutura şi a venit şi soacră-sa in vizită) seara a sunat la usa un îngeraş cu un brad imens de Crăciun.
-Ce să fac cu bradul Moşule? întreaba îngeraşul.
Şi de atunci există obiceiul cu îngeraşul înfipt în vărful bradului.



Învăţătoarea la şcoală:
-Copii, voi ştiţi ce reprezintă Moş Crăciun?
Bulă:
-Da. Un cur!
Învăţătoarea rămâne “stunned” şi după ce-şi revine cere explicaţii.
-Da’ de ce Bulişor?
-Pentru că în fiecare an îl întreb pe tata ce o să-mi aducă Moş Crăciun şi el îmi răspunde: “Un căcat!”



Se apropia Crăciunul. Un copil îi scrie o scrisoare lui Moş Crăciun:

-Dlagă Moşule, te log foalte mult să-mi aduci un tlenuleţ electlic, o maşinuţă şi o ciocolată .

Se duce copilul la poştă şi duce scrisoarea. Poştăriţele deschid scrisoarea, o citesc şi li se face milă de copil. Hotărăsc ele să pună mână de la mână şi să-i cumpere copilului darurile. Strâng ele banii, cumpără trenuleţul, cumpără maşinuţa, dar de ciocolată nu le mai ajungeau banii. Trimit cadoul copilului. La câteva zile de la Crăciun copilul duce la poştă o altă scrisoare cu mulţumirile pt Moş Crăciun:

-Dlagă Moşule, îţi mulţumesc pentlu cadouli, tlenuleţul este supel, masinuţa este supel. Eu ştiu că mi-ai tlimis şi ciocolată, da cled că pizdele alea de la poştă au mâncat-o.

Şi chiar poezii cu Moş Crăciun:

Moş Crăciun cu plete dalbe,
A venit de prin nămeţi,
Şi-a adus în vârful pulii
Un borcan de castraveţi.

Moş Crăciune, Moş Crăciune,
Şi la anul de-o să vii
Eu te bag în pizda mă-tii
Şi mă cac pe jucării!

Şi cântece cu Moş Crăciun:


Santa Claus Got Stuck In The Chimney - Jimmy Boyd




Be Claus I Got High - Bob Rivers


Aşa că particip la concursul organizat de Blogatu, că am cu ce.

Iliescu te iubim, că ca tine nu găsim!

Iliescu şi-a luat porţia anuală de înjurături şi de flegme. Ca în fiecare an se duce pe 21 decembrie la cimitirul Eroii Revoluţiei şi tot ca în fiecare an este scuipat, înjurat şi fugărit. Noroc că este protejat de SPP că altfel este şi poponărit. Nu înţeleg plăcerea asta perversă a lui Ilici. O fi vreun ciclu mistic? O fi vreo sărbătoare religioasă la comunişti? Ilici vrea să sufere precum Christos care era batjocorit şi încoronat cu spini? E drept că cunună de spini nu i-au pus, dar câteva flegme tot i-au tras. Un adevărat martir al Revoluţiei Ilici ăsta, prin modul în care o comemorează în fiecare an.

Dispoziţie

Tocmai ce ascult:

Mayhem - Deathcrush


Nargaroth - Black Metal Ist Krieg


Burzum - Jesus` Død


Nu-ş ce mi-a venit tocmai în preajma Crăciunului. :D Şi sunt chiar treaz. :D

În general consider black-ul un fel de căcat. Nu prea are nici linie melodică, nici mesaj, nici idee, nici nimic. Doar nişte idioţi care se cred satanişti şi vor să fie trendinezi în felul lor. Sunt la fel de tâmpiţi ca şi maneliştii şi emo kids.

Dar trecând peste asta, nu se poate spune că Mayhem nu sună mişto.

Reportaj ratat

Fiind ocupat zilele astea cu nişte lucruri mult mai materiale şi mult mai pământene decât politică & alte rahaturi, doar ce mi-a zumzăit teveul în surdină despre revolta din Grecia în timp ce io ori creeam programe geniale ori scriam tâmpenii pe net.

Tot ce am reţinut a fost că s-a umplut paharul şi că tinerii din Grecia nu mai suportă. Ca om hârşâit prin manifestaţii, bătăi minereşti, mitinguri si alte tâmpenii prin care nu se obţinea nimic, chiar m-am mirat de dispoziţia grecilor spre revoltă.

Io am ieşit prima dată în stradă în '90 la 10 ani dus fiind de nişte părinţi anticomunişti, si am terminat mitingeala în '98 la un masiv miting studenţesc, la care noi, pulimea, nu am obţinut nimic în schimb nişte scârbe au obţinut viitor politic şi material.

Aşa că mă grăbesc io cu gagica pe la mine pe şosea spre un magazin -locul pe unde intră toate autocarele din sud în Bucureşti- şi văd trei autocare full de grecotei cum basculează încărcătura spre cele 7-8 bănci care-şi întindeau bancomatele pofticioase spre ei.

Io mă grăbeam spre magazinul-de unde-trebuia-sa-iau-ceva cadou-ca-apoi-sa-ma-reped-laziua-cuiva-că-deja-eram-în -întârziere. Aşa că n-am scăpat decât câteva priviri rapide şi cercetătoare spre grecoaice, să văd dacă sunt aşa cum se spune, adică urâte. Să zicem că erau cam 60% fete, iar asta din trei autocare înseamnă cam 80 de bucăţi de gagici.

Nu erau "aşa cum se spune" dar pe cuvântul meu, nu era nici una frumoasă cu adevărat. Sexy, poate că da. Dar cu adevărat frumoase, nu.

Oricu, deraiez cu grecoaicele. Ideea era că aveam la dispoziţie vreo 150-160 de greci între 20 şi 30, adică de vârsta mea şi de vârsta celor care se răscoală acum în Grecia.

Şi eu în loc să profit de ocazie, să fac un mini-reportaj - că aveam acaretul la mine, să întreb ce/cum e în Grecia, să scriu pe blog, să fiu unul care face chestia asta, mă grăbesc spre magazin.

Să-mi fie ruşine. 5 minute întârziere peste o jumătate de oră întârziere nu contau deloc. În schimb aflam foarte multe lucruri interesante, mă dumiream si dumiream şi pe alţii cam ce înseamnă revolta asta din Grecia.

Ce mă mai nelămureşte, e ce mama dracului caută grecoteii la noi? Sunt convins că e mai scump decât la ei. Eu personal, fără aranjamente, şuste, nu pot să mă duc undeva de sărbători. De Revelion, de câte ori am fost undeva cu prietenii a fost vorba de şuste şi şuşanele aranjate din timp dacă era vorba de staţiuni curente.

Nu vă zic anul ăsta unde am obţinut(nu eu, un prieten) o vilă de 25 de locuri şi cu ce preţ, că probabil că mi-aţi da în cap. Dar în Rumeinia cam aşa merg lucrurile. Au grecii bani de România?

Monica lu' Iacob al pizdii

Ştiu, e curată oligofrenie să faci başcă de numele cuiva. Ăla e numele omului şi nu e el de vină. Că au fost Labă şi Muia care au candidat la primării şi le-au câştigat, că a fost Bulă care a candidat la Camera Deputaţilor şi a câştigat, că a fost Pidzi(sper că am scris corect) care nu prea a candidat dar a avut câştiguri multiple.

Asta este. Numele mult stimatei Monica îmi sugerează două lucruri:

lucrul 1: Monica lu' Iacob al Pizdii via Moromeţii lui Marin Preda şi

lucrul 2: Monica Piţi via pitzipoance al pitzipoancăi.eu (că n-o să-i desconspir acum numele şi poza, dar până la urmă o fac, că prea mă mănâncă buricele degetelor)

Ce face Garcea la serviciu?

Cam ce mai face Garcea atunci când este de serviciu, adică ar trebui să patruleze? Ce să facă, "dă şi iel un pocăraş, că ieste şi iel uom".

De ce este banat pornul în România?

Ultima victimă notabilă a pornolegii în România este 220.ro. Nu mai intru în detalii despre lege, despre siteurile banate, despre corectitudinea sau incorectitudinea legii.

Faza pe care o vedeţi mai jos este cumva comică. Câţiva oagări din Poliţia Comunitară savurau nişte porn pe net în timpul serviciului. Lucru nu foarte grav în sine, că şi io mă mai uit la porn în timpul serviciului că poate îmi vine inspiraţia şi singura dată când a comentat cineva ceva am zis şi io "că-mi bag pula-n ea de firmă, dacă nici măcar la porn nu pot să mă uit în timpul serviciului atunci îmi iau creieraşul şi contribuţiile personale şi mă car la altă firmă".

Ce am eu cu "Poliţia Comunitară". Acum mai mult timp erau "Gradienii publici", nişte paznici cretini cu patru clase, care făceau pe paznicii prin cimitire şi parcuri. Acum li s-a alăturat nobila particulă "poliţie". Nu ştiu cât de poliţie e. Cel mai cretin Garcea din poliţia "normală" este un profesor doctor pe lângă cel mai deştept din poliţia "comunitară".

Nu mă oftic nici din cauză că acum o grămadă de ani m-au amendat în repetate rânduri pentru că ori am băut în parc, ori m-am futut. Chiar sunt de acord.

Sunt de acord şi cu faptul că avem nevoie de paznici, ceea ce sunt în fapt şi oligofrenii ăştia.

Nu sunt de acord cu acordarea unei importanţe sporite instituţiei <> şi nu sunt de acord cu faptul că au început să preia din atribuţiile poliţiei rutiere.

Aş fi de acord cu foarte multe lucruri dacă i-ar obliga pe "poliţiştii" comunitari să dea bacul dar "pe bune". Şi după aceea să facă cursuri de specializare dar "pe bune". Până atunci rămân nişte scursuri care ne mănâncă banii degeaba.

Nimfomania, boala grea

Nimfomania, o tulburare sexuală feminină rară, descrisă pentru prima dată de în 2001, este asociată cu sindromul picioarelor neliniştite, o tulburare de somn încă puţin cunoscută de specialişti, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii olandezi.

Trebuia să se scoată cumva şi olandezii. Pentru a rezolva acest flagel socio-medical, olandezii au înfiinţat districtele roşii unde femeile atinse de această boală incurabilă pot face terapie.

Ganduri despre vacanta

Deja nu mai pot să suport când îi văd pe alţii fericiţi, plini până peste urechi de spiritul sărbătorilor. Spiritul sărbătorilor, my ass, de parcă pentru ei nu vine criza? Cred că zilele astea nu mai ies afară, că m-am săturat să văd oameni mulţumiţi, veseli si rânjind cu gura până la urechi. Ce dracu', sunt eu singurul om nefericit din lume în perioada asta? Nu e dat nimeni afară de la serviciu, nu primeşte nimeni scrisori de la bancă cum că este executat silit? Nu-i ia nimănui foc cotineaţa? Nu suferă nimeni vreun accident grav?

Zilele astea sunt cel mai nefericit om din lume. În loc de primă de sărbători, m-a ameninţat Oancea că mă dă afară pentru că până şi DDTV-ul scoate rating mai bun ca mine. A vrut chiar să-mi dea şi două palme dar s-a împiedicat în covor şi a căzut. Noroc că l-a ajutat şeful ăl mare, care pe lângă palmele pe care intenţiona să mi le dea Oancea, a mai pus de la el şi un şut în cur. Ce om generos, şefu! Nici măcar ultimul salariu nu l-am primit. Mă duc de câteva ori pe zi la bancomat să văd dacă mi-a bagat teveul banii în cont. Camelia mă trimite să-i cumpăr tampoane, Ciutacu face glume cretine, mama e beată tot timpul. Fane ori îmi găseşte periuţa de dinţi, ori cămăşile. Tâmpitul ăla de Gogu a luat de undeva sculament şi ne-a dat la toţi.

Aşa că încerc să fac abstracţie de situaţia actuală de rahat şi încerc să am gânduri plăcute, pozitive.

Şi ce poate fi mai plăcut pentru un om decât momentele plăcute petrecute în vacanţă? Vacanţa de astă vară, bunăoară:

Vara care tocmai a trecut am decis că deja avusesem parte de prea mult stres şi la serviciu, şi acasă şi în viaţă în general. Norocul meu e că pe lângă banii strânşi am avut nişte mici sclipiri de geniu şi l-am înjurat pe Traian Băsescu într-un mod original şi plin de imaginaţie. (Recunosc că m-au ajutat puţin şi Vali Stan şi urâtul ăla de Ciutacu) Cred că şefu' ăl mare era într-o pasă bună, pentru că deşi nu crescuse reitingul, i-a plăcut foarte tare ce-am zis de Băsescu şi m-a chemat în birou la Oancea, a scos din buzunar 3 hârtii de 100 de euro, a scuipat pe ele şi mi le-a lipit pe frunte. Te traes bahtalo şefulică. Să trăiască familia lu' matale şi să-ţi facă Camelia 100 de nepoţei!

Mai aveam şi eu nişte bani la ciorap (da ascund banii în şosetele murdare, că nu-i dă nimănui prin cap să caute acolo), am vândut ceasul cu cuc de pe hol şi ciobănaşul şi un tablou cu pescari unui colecţionar de kitschuri, aşa că aveam ceva mangoţi pentru vacanţă.
Am internat-o pe mama câteva săptămâni la spital (că era imposibil s-o iau cu noi), am luat bilete şi într-o zi frumoasă de iulie i-am luat pe Naty, pe Gogu şi pe Fane şi am urcat tustrei ţinându-ne de mâini în sprintenul autocar care urma să ne ducă în frumoasa excursie ce urma.
Pe drum n-am avut parte de prea multe peripeţii. SIngura problemă a fost că la un moment dat şoferul si ceilalţi pasageri vroiau să ne dea jos în câmp pentru că se descălţase tâmpitul de Fane şi aerul condiţionat nu mergea. Totul s-a rezolvat cu calm. L-am convins pe Fane să se descalţe, am deschis geamurile, am dat cu un flacon de Hugo Boss pe care-l şterpelise Gogu de la şantieristul din faţă şi am pornit mai departe, spre Spania.

Am ales Pamplona pentru că tot fraierul merge în Spania pe Costa del Sol. Şi eu vroiam să fac ceva deosebit. Mai ales că mă consider bărbat adevărat şi-mi plac luptele cu tauri. Şi mai mergeam şi pe urmele lui Hemingway şi cine-s eu dacă nu un Hemingway al micului ecran?

M-am uitat pe hârtiile de la firma de turism, am scos ghidul de conversaţie român spaniol din bagaj(că-s băiat inteligent şi mi-am luat) şi am întrebat un domn:
-Perdone, ¿cómo me voy al hotel El Grande Maricon? care domn mi-a răspuns:
-Tu nu eşti tâmpitul ăla de la antena 2?
-Ăla sunt!, zic eu fericit că am găsit un conaţional care să mă ajute.
-Şi de ce pizda mă-tii te-aş ajuta? Văd că eşti şi bulangiu pe deasupra.

Io scot automat ghidul de conversaţie şi caut cuvântul bulangiu. Acolo era listat "maricon".

-Da, maricon, spun e la gândul că se referea la hotel. Când să răspundă domnul, intervine repede Gogu:

-Nu, gagiu' nu e poponar, că l-am văzut io în baie când făcea laba uitându-se în libertatea la fata de la pagina 5. Plus că se dă şi la soră... Aici l-am întrerupt eu pe Gogu, de frică să nu spună prostii.

Am plecat mai departe, am oprit alt domn, i-am pus aceeaşi întrebare şi în final am ajuns la hotel.

Pe drum, Gogu mi-a explicat că dacă în ghid scrie că maricon=bulangiu, atunci maricon=poponar, deci un fel de gay. Prin urmare hotelul e unul pentru gay.

N-are nimic, eu sunt open minded, fapt pe care l-am şi afirmat de nenumărate ori la teve. Ba chiar, dacă nu eram hetero, cred că mă îndrăgosteam de Gâdea, că e băiat finuţ.

Ne-am cazat într-o cameră de 4, că aşa rezervasem prin agenţia de turism, am respins avansurilor a nu ştiu câtor domni şi "doamne". Oricum, mi s-a umflat cumva respectul de sine. Dacă se uită cineva la mine, fie şi un poponar gay, înseamnă că sunt destul de arătos, nu?

Ne-am plimbat, am mâncat vată de zahăr şi îngheţată, ne-am făcut poze cu pălării d-alea mexicane care cred că se numesc poncho, în fine, a fost frumos. Seara am mâncat la hotel şi apoi eu am ieşit respectuos din cameră când Fane sau Gogu vroiau să facă ceva cu Naty. Apoi Fane şi Gogu au ieşit respectuos din cameră când eu vroiam să... Apoi ne-am culcat.

A doua zi ne-am uitat la lupte cu tauri, că începuse festivalul San Fermin. Apoi ne-am mai plimbat puţin şi pe drum am văzut o firmă: "Taberna de Puta Madre".
Aşa că am decis să intrăm acolo, mai ales că eu aveam un tricou cu "De puta madre" pe mine şi înseamnă că dacă ei au inscripţia asta pe firmă sunt băieţi de gaşcă.

Tare s-a mai bucurat patronul când m-a văzut: a început să râdă, m-a bătut pe spate şi zicea în spaniolă: "Y tu mama tambien!" adică un fel de "şi măta!" în română.

Mi-a cumpărat tricoul cu 20 de iepuroi - cică nu mai văzuse şi vroia să-l dea unui client fidel- şi ne-a poftit la masă. Eu am preluat conducerea şi l-am întrebat pe chelner ce-i mai bun în meniu: "Qué es lo mejor en el menú?" El a răspuns "Cojones señor!", aşa că am luat patru porţii de cojones. Foarte bune cojones, alea, erau nişte bile mari, maronii, aburind, un pic crocante şi acoperite de o pieliţă subţire. Cu cojones şi cu "vino de la casa" ne-am săturat. Şi la sfârşit patronul s-a dovedit a fi băiat valabil, dat fiind că a văzut că suntem oameni buni, de ispravă şi fiindcă aveam şi tricou de tricou, ne-a făcut reducere şi am plătit doar 20 de euro. Foarte frumos a fost. Era şi un ţigan din România, un adevărat mariachi care susura printre mese:

El dolor de los dolores,
El dolor más inhumado,
Es pillarse los cojones,
Con la tapa del piano.

Tot ţiganul ne-a lămurit la plecare că "cojones" sunt coaie de taur, adică un fel de testicule, doar că mai mari.

Ajunşi acasă, am văzut că eu mai aveam două tricouri cu "De puta Madre", Gogu cinci şi Fane nici unul, dar avea vreo opt cu "Gigolo italiano."

Următoarea zi m-am râs ceva de nu s-a putut. Am văzut câteva mii de oameni care alergau cu taurul după el.

-Bă, da' prost taur - le-am spus eu lu' sor'mea, lu' Gogu şi lu' Fane- eu dacă eram în locul lui alergam după unul singur, că e clar că n-ai cum să-i prinzi pe toţi.

Apoi am fost iar la "Taberna de Puta Madre", am mai vândut un tricou, am ascultat ţiganul, am mâncat cojones şi am băut "vino de la casa".

Oameni foarte veseli spaniolii ăştia, se uitau la noi şi zâmbeau şi râdeau şi ne arătau cu degetul. Cred că ne aratau cu degetul pentru că le plăcea de noi şi ar fi vrut să ne facă cinste, dar fiind şi ei mai amărâţi aveau bani doar să-şi bea sangria lor.

Zilele următoare au fost la fel. Seara sex, noaptea odihnă, ziua distracţie şi mâncare bună şi prieteni buni la "Taberna de Puta Madre". Tricourile cu "De puta madre" ne-au ajuns exact la fix. Vindeam câte unul pe zi şi ne ajungea exact cât consumaţia. Păcat că omul n-a vrut să le cumpere si pe alea cu "Gigolo italiano", dar cine ştie, poate la anul mergem în Italia.

Ceva ne mirase totuşi. De ce primeam cojones când mari, când mici, că de plătit plăteam la fel. Adică în România m-aş fi aşteptat, că sunt chelnerii hoţi, dar în Spania unde-s oameni de treabă?

În ultima zi, supărat că primisem iarăşi cojones mici, l-am întrebat la plecare pe ţigan:
-Nu te supăra, dar de ce primim cojones când mari, când mici, că de plătit plătim la fel?
-Păi mata crezi că taurul pierde în fiecare zi?

Pe drum spre "El Grande Maricon", îmi vine aşa o idee şi-i întreb pe ceilalţi:
-Băi, cu cine se lupta taurul în arenă?

Ca la un fix, am început toţi să vomăm, în afară de Fane, care ne-a asigurat că lui îi plăceau mai mult cojones alea mici decât alea de taur. Ce scârbos Fane ăsta!

Oricum, tare frumos a fost în Spania!

Mă cheamă Mircea Badea şi asta îmi ocupă tot timpul!

Am mai scris aici:

despre cum mă iubesc oamenii şi

despre soră-mea Naty şi Ciutacu

Mulţumesc lui armamortală pentru găzduire.

Suntem unici în Europa

Am aflat azi că la noi se pot înmatricula legal maşini furate.

OG nr. 195/2002:
"fac excepţie autovehiculele şi remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziţie prin care se permite înmatricularea până la finalizarea cercetărilor, caz în care în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului se înscrie menţiunea autovehicul furat din ţara... la data de ...."

Cum hoţii de regulă nu sunt prinşi, finalizarea cercetărilor culminează cu clasarea dosarului iar maşina râmâne înmatriculată şi în propietatea deplină a ultimului deţinător.

Interesantă inginerie, nu? Se explică cum tot felul de ţigănoi care nu par a produce mulţi bani conduc maşini de zeci de mii de euro.

Sursa: Gândul.

Becali şi înregistrările DNA

Fragmente din înregistrările DNA având ca protagonişti pe Becali şi pe Mirel Rădoi:

- Naşule?
- Da, tată!
- Uite, acum am… m-au sunat băieţii de la “U” Cluj… şi mi-au zis că au vorbit cu Toni… că le-ar fi tran… Da’ telefonul e ascultat?
- Păi da’, auzi, normal că e ascultat!
- A! Păi, atunci trec eu mâine, naşule, dimineaţă. Mata’ eşti la palat?
- Păi, zi, măi, că îmi bag p...a! Ce dacă e ascultat?! Să-mi sugă p…a! Lasă, mă, că nu le e frică că nu e… Pai, dacă nu, mă, le-a zis (Toni - n.red.) aşa: “Că le împarte un milion jumătate”.

....................................................................................

Becali: Du-te, mă, de aici, că iau bani mulţi. Ce dracu’!
Rădoi: Da! Păi, naşule. Să nu… să nu trimită ăia Poliţia.
Becali: Şi ce dacă trimit?! Îmi beleşte p…a Poliţia sau ce? Am furat ceva sau ce?... Şi am trimis pe Teia să cumpere un teren în Cluj. (…) Bă, băiatule, mie mi-e frică când fur, atâta, dacă fur, bă, băiatule! Păi, când eu sunt corect şi fac dreptate! Eşti nebun la cap?!... Şi care e treaba? Risc, ce vrei să fac? (…) Dacă căcăcioşii ăia nu sunt în stare să scoată un egal cu Dinamo ?

Câteodată e chiar distractiv Becali. Amuzant cum îşi conduce afacerile, cum se referă la poliţie şi DNA şi cum se exprimă.

Oprescu, Bucurestiul şi recordurile

Convinşi fiind că am rezolvat toate problemele strinhente ale Bucureştiului, ne oferim puţintică relaxare şi ne apucăm să promovăm orasul băgându-l în Guiness Book.

Vrem să obţinem recordul la numărul de Moşi Crăciuni care împart simultan cadouri. 4000 Bucureşti vs 3.618 Taipei.

Vrem să obţinem recordul la lungimea cârnatului, depăşind Serbia care obţinuse 2.020m.

Vrem să obţinem recordul la lungimea unui tort, depăşind Sydney care obţinuse 120m.

Toate bune şi frumoase. A depăşi un record nu e mare scofală. Nici important, nici foarte interesant.

Evident, nu e nici un lucru rău. Se va crea ceva animaţie cu Moş Crăciunii şi cârnatul, se va înviora puţin atmosfera de sărbători.

Ce vreau eu să spun este că suntem deţinătorii unor recorduri mai puţin fericite, recorduri legate de poluare, recorduri legate de trafic, recorduri legate de cutiile de chibrituri în care trăim, recorduri legate procentajul spaţiilor verzi şi alte recorduri.

Dacă vrem să fim primar deştept, cinstit şi corect, mai bine nu mai ascundem adevărurile nasoale sub un pospai de steguleţe, beculeţe, spectacole, palmieri, recorduri, etc şi ne suflecăm frumos mânecuţele şi ne apucăm de treabă.

Bogdan din Reşiţa partea a 5-a

Chiar dacă eşti cocalar poţi fi expert IT. Astfel, poţi să îndemni oamenii să cumpere windoza, pentru că "Microsoft va introduce un program care nu va mai da voie să folosim windowsuri piratate".

Eleva porno fără obiectul muncii

Alexandra sau porno-eleva tocmai ce-a fost părăsită de boifrendul ei pornagiu şi el. Asta pentru că numitului Dudu probabil că nu prea i-a convenit când şi-a văzut prinţesa străpunsă de trei alţi fraieri la un gangbang organizat de Vampee.

Stau eu strâmb şi judec corect: păi dacă de la început a fost de acord ca piţipoanca să joace în filme porno, mai mult, şi el prestează, ce mama dracului se miră? Că doar nu e el regelui pur, credul şi naiv, care află că l-a înşelat regina cu popa de pică sau cu valetul de treflă, iertată fie-mi alegoria.

Nasoleala e că cei doi sunt legaţi prin contract de agenţia Vampee, care îi va obliga să facă sex chiar dacă s-au despărţit.

Sordidă, dezolantă, jenibilă şi penibilă e cariera de actor porno.

Mai demult îi compătimeam pe de alde ăştia. Acum îmi zic că o fac pentru că aşa vor, pentru bani şi alte rahaturi. Nu mureau dacă se apucau de altă meserie, nu?

Şi poate că cineva trebuie să facă şi meseria asta, tot aşa cum cineva trebuie să desfunde şi bude.

Aparenţele înşeală

Fetelor, dacă vă duceţi la coafor "să vă faceţi frumoase" înainte de sărbători, fiţi atente să nu păţiţi faza asta:

Mâine e ziua parlamentarilor

Mâine e Sfântul Ignat şi ca atare ziua parlamentarilor. Mare păcat că nu mai e şi Păunescu printre ei, pentru că el era reprezentativ.

Vă urez toate cele bune, dragi parlamentari, şi fie să vă asomeze înainte, că aşa e europeneşte.

Cu ce se distrează românul înainte de Crăciun

Io văd că sunt foarte mulţi care se distrează cu shoppingul. Cu asta m-am distrat şi eu, deşi shoppingul nu e pasiunea mea.

Am început pe la vreo 11 în Unirea - 1 oră şi apoi în Victoria - 1 oră.

Pe la 2 am ajuns în Carrefour. Unde am stat 3 (trei) ore. Nu suport de obicei aglomeraţia aiurea, plimbatul prin hypermarketuri, frecatul de la un raft la altul printre babe grase şi mămici şi tătici cu mucoşi în cărucior. Disperaţi care aruncau prin cărucioare ce apucau, de parcă veneam eu şi cumpăram tot şi nu mai aveau ei ce să cumpere.

Mizerie, îmbulzeală, nespălaţi, nesimţiţi, idioţi care blocau drumul aiurea. Nervi, pule băgate şi meditaţii filozofice.

M-a purtat o anumită personă de colo-colo, de la un raft la altul, de la raion la raion, de ameţisem şi nu ştiam dacă sunt io sau m-am transformat în minege de ping pong. Ne trebuie aia, aia şi aia. Bun, zic io, hai să mă duc la raft, să le iau repede să le pun în coş, să scap mai repede. Nu, nu trebuie marca aia şi aia, trebuie aia, aia şi aia. De parcă un rahat de Jacobs e diferit de un rahat de Tchibo sau un rahat de Adidas e diferit de un rahat de Nivea. În general nu am foarte multe preferinţe la lucrurile care se consumă des, iau ce mi-e la îndemână. Nu mai zic că la deterjenţi, lua-i-ar dracu' cu Omo şi Arielul lor cu tot, am greşit tot, dar absolut tot. Şi cred că numai ăia erau vreo 15 soiuri, că eu nici nu ştiam că există spray special pentru curăţat televizorul, credeam, fraierul de mine că se spală tot cu ăla de geamuri.

Aşa, după ce-am îndopat căruciorul cu o grămadă de rahaturi de abia ieşeam din spatele lui (rahaturi din care nu cred că aveam nevoie de jumătate), du-te Gogule la casă să stai la coadă. Coadă care aproape că ajungea la sfârşitul primului rând de rafturi. Şi unul n-avea doar câteva chestii în cărucior, toţi îl aveau cu vârf sau chiar câte două.

Deci pun'te pe un bax de apă, cu mâinile în piept, ia-ţi o privire amărâtă şi încearcă să te concentrezi la alte rahaturi decât la situaţie.

Atât de supărat eram încât nici n-am mai avut chef să comentez că am cumpărat o grămadă de căcaturi care nu ne trebuie. Globuleţe, beteluţe, îngeraşi, feţe de masă, lumânărele (de vreo 10 feluri, of course), perdeluţe, cearceafuri, piloţică cu Moş Crăciun, vreo douăzeci de rahaturi care habar n-am ce sunt şi nici nu vreau să aflu, da' cică se pun la pom, alte douăzeci de rahaturi care trebuie ori să miroasă frumos - da io n-am chef să miroasă, prefer să nu miroasă nimic, ori să "dea bine prin casă". Şi alte zeci şi zeci de rahaturi.

Din punctul meu de vedere cumpărăturile de Crăciun înseamnă haleală şi beutură, că luasem cadoaiele cu ceva timp înainte, tocmai ca să nu umblu ca disperatul înainte de Crăciun.

Care mă suna şi mă întreba unde sunt, îi răspundeam cu:

-La Carrefour, futu-mă în cur!
-De ce bă?
-D'aia, pentru că sunt aşa de prost încât sunt în căcatul de Carrefour tocmai în căcatul ăsta de perioadă. Şi pentru că deja mi se pare că a trecut muuuult, muuuult timp de când sunt aici şi prevăd că o să mai treacă muuuult, muuult timp.

Şi stând eu pe bax (doar vreo trei sferturi de oră, nu mai mult) am avut timp să observ tipologia indivizilor:

-plictisiţii, ăia ca mine, la care se vedea după mutră ce chef au de cumpărături
-disperaţii, ăia care se buluceau la rafturi de frică să nu cumpere altul tot înaintea lor şi să rămână ei fără
-nehaliţii, ăia care îsi luau vreo 30 de kile de carne sau 10 pui şi 10 salamuri şi care nu pricep unde dracul băgau atâta, că doar e Crăciunul, nu nuntă la cort
-meticuloşii, ăia care deşi te văd că stai în spatele lor de 5 minute, cercetează în continuare cu atenţie eticheta fiecărui produs, făcând comparaţii savante între preţuri, termen de valabilitate şi ce conţine fiecare produs, evident, blocând accesul tău legitim la ceea ce vroiai să cumperi
-neînţoliţii şi neaspălaţii (e drept, mai mult femei) care îşi lua jde' bluze, treninguri, pantaloni, şosete, pulovere, geci, mănuşi, sutiene, hanorace şi zeci de deodorante, aftershave, loţiuni, creme, etc, etc, etc

Şi aş mai fi observat eu şi alte tipuri, noroc că am ajuns la casă.

Noroc că am avut inspiraţia să mergem în Carrefour Vitan. Dacă aş fi avut proasta inspiraţie să aleg Carrefour Orhideea, probabil că acum scriam de-acolo.

Au mai urmat: Selgros - 1 oră, Real - 1,5 ore şi Ocean - 1 oră. Mare lucru nu prea mai aveam de luat, dar nu era păcat să nu le vizităm şi pe-astea? Doar era frumos afară şi era păcat să nu te plimbi pe străzile Bucureştene cu maşina, mai ales că mai erau vreo câteva sute de mii de oameni care se plimbau şi ei.

Prin Selgros măcar m-am amuzat. Am văzut o pereche de "din-ăia" care tocmai se hotărâseră(deşi nu se mai cumpără cu buletinul) să-şi ia: frigider, aragaz, birou de calculator şi alte alea. Aşezaseră două cărucioare pline strategic şi tocmai stabileau să stea ea să le păzească (probabil că le fura cneva căruciorele cu tot cu acareturile de acolo) şi să se ducă el să ia o maşină de spălat. Şi auzind discuţia, tocmai ce îmi vine un gând parşiv:

-Nu ştiu dacă mai găziţi maşină de spălat, că era cam aglomeraţie la maşini, toţi vor să ia.
Zice ăla un "i-auzi fă", înşfacă cel de-al treilea cărucior şi pe mine în urmă care mă uitam amuzat cum încearcă s-o facă pe Speedy Gonzales prin aglomeraţie.

Pana mea, cred că nu se mutau tocmai de Crăciun. Dar probabil că există bunul obicei ca înainte de sărbători să schimbi totul prin casă. Altfel poate te faci de râs doamne fereşte, dacă intră cineva la tine în casă şi vede că ai tot frigiderul de anul trecut.

Am petrecut în mod plăcut vreo unşpe ore şi cred că am tocit iremediabil şi ghetele şi anvelopele maşinii.

Cică mâine ar urma o expoziţie "de Crăciun" la sala Dalles. Da' bag io pula în ea de sală Dalles că în următoarea perioadă voi refuza participarea la orice fel de cumpărături.

Şi fac eu un sac mare de plastic după Crăciun, în care vâr tot felul de rahaturi, care în timp ce scriu deja au început să fie aşezate strategic prin casă. Şi pun sacul cu pricina frumuşel în faţa blocului.

Cum se fac afacerile în asigurări

Ieri m-am dus şi eu ca tot omul să fac poliţă RCA, pentru că cea veche expira azi. CUm se face că la toată lumea RCA-ul expiră la începutul anului.

Mă rog, eu gândesc mai original, aşa că atunci când am cumpărat maşina, am înscris-o pe firmă. Calculasem eu că o să am o grămadă de beneficii. Astfel, pe lângă faptul că deduceam preţul maşinii din profit, deduceam si combustibilul, service, anvelope, etc.

Aşa că acum nu mă mai vait că e Casco mai scump ca la persoane fizice iar RCA-ul fix de două ori mai scump. O merit.

Fiind RCA-ul scump, îmi zic hai dracului să mă uit 5 minute pe net, să văd care e cel mai ieftin RCA. Şi l-am găsit la OTP.

Cu o zi înainte dau eu telefon să-mi confirme preţul, să întreb ce acte îmi trebe (ca să nu mă trimită dup-aia după ştampilă, cui & shit) şi cu ocazia asta întreb de program şi le zic că a doua zi (adică ieri) dau şio eu p-acolo să-mi aduc umila contribuţie la cifra de afaceri a firmei.

La 1 fix mă prezint pe Kogălniceanu la sediul lor şi mă conversez cu portarul care mă informează că toţi angajaţii "ie plecaţi că i-a sunat de la sediu şi că nu mai e nimeni acolo şefu(adică eu) şi că poţi să vii şefu(adică tot eu) mâine (adică azi)".

Normal că mi-am băgat un mare penis. Am plecat spre casă şi în drum am nimerit la nişte brokeri care mi-au întocmit o hârţoagă la Euroins şi asta pentru doar 200 000 mai mult, că m-am şi mirat.

Io mă întreb ce dracu' e în capul managerilor de la Otp de se trezesc să facă meetinguri tocmai în mijlocul programului de lucru. Şi dacă tot fac meetinguri şi şedinţe în mijlocul programului de lucru, de ce mama dracu' cheamă toţi angajaţii. Şi dacă tot tot fac ţopârlănia asta, o fac des? Dacă nu sunt angajaţi acolo unde trebuie să fie (adică la muncă) nu se vând asigurări. Şi dacă nu se vând asigurări de unde mai iau bani?

Ştiam eu că în România orarul de lucru e relativ. Dar nu ţiam că se aplică şi acolo unde se lucrează cu publicul relativitatea asta.